Despre voluntariat

Nume de cod: Voluntar Neurocare
Trăim ȋn era vitezei, a cafelei de dimineaţă pe fugă, a multitasking-ului pe drumul spre serviciu, a timpului scurt. Şi totuşi, atunci cȃnd timpul este o monedă atȃt de preţioasă, de ce l-am dărui altcuiva, ştiind că nu-l vom mai recupera niciodată? Răspunsul nu este unul simplu şi diferă pentru fiecare dintre noi, fie ca suntem medici, studenţi sau părinţi. Însă, cu toţii avem un numitor comun: micuţii noştri pacienţi. Vrem să-i vedem sănătoşi, fericiţi, echilibraţi si multumiţi de viaţa, uneori deloc uşoară, pe care o duc.
Pe secţia noastră, se află aceste cuvinte aproape ȋn fiecare salon: “Doamne dă-mi puterea seninătatea să accept ce nu pot schimba,curajul să schimb ceea ce potşi ȋnţelepciunea să le deosebesc. Fie voia Ta- nu a mea!”. La prima vedere ai putea crede ca le sunt adresate numai pacienţilor, ȋnsă vorbele acestea rezonează şi ȋn mintea noastră zilnic. Putem schimba multe ȋn viaţa lor dacă realizăm că tot ceea ce trebuie să facem este să ne pese ȋn felul nostru, fie că e vorba de timp, susţinere morală sau financiară.
Cineva afirma la un moment dat că nu există fapte pe lumea aceasta cu adevarat altruiste. Într-un fel tind să ȋi dau dreptate. Adevărul este că a fi voluntar , este unul din cele mai frumoase lucruri pe care le poţi face, iar căldura pe care o resimţi cȃnd vezi un copil fericit, ştiind că ai contribuit şi tu ȋntr-un fel, este de nedescris. Voluntariatul este ca un foc de artificii, ȋn care scȃnteile poartă, ȋntr-o caligrafie incandescentă, cuvintele: dragoste, speranţă, omenie.
Ma semnez cu mare drag,
Dr. Eugenia Roza – Voluntar Neurocare