Cristina este o domnisoara frumoasa de 13 ani care a fost implicata intr-un grav accident rutier. Urmarile au fost severe, cu politraumatisme si stare comatoasa timp de 3 luni de zile. Acea fata zambitoare, gingasa, acel fluture, a redevenit crisalida. Lumea ei si lumea noastra erau despartite de un perete gros de neputinta. Neputinta ei si neputinta noastra, a celor care roiam in jurul ei.
Cristina nu se putea hrani singura, fiind nevoie de o sonda speciala pentru a o alimenta artificial, de care, cu greu, s-a facut rost. Fotoliul rulant ii este indispensabil pentru deplasare intrucat nu-si poate misca membrele inferioare. Singura ei abilitate este ca isi poate folosi, inca, mana deapta.
Zilele ei se petrec in acelasi pat, intre aceiasi pereti, monotonia fiind sparta de vizitele ocazionale la cabinetul de EEG, ecografie sau o mini-excursie la IRM.
Cu toate acestea, Cristina nu a fost singura. Mama ei i-a fost alaturi cu fiecare pas, cu rabdare, dragoste si incredere in echipa care trudea din greu sa-I sparga coconul si sa o ajute sa zboare din nou.
Intr-o zi de vineri, Cristina a spus, cu cel mai firav glas, din nou, “ma-ma”. Am fost acolo si, pot spune cu mana pe inima ca a fost un moment de o incarcatura emotionala extraordinara. Cristina zambea si se uita, cu cei mai sclipitori ochisori, catre cea care i-a dat viata si pe care putea, din nou, sa o strige. Apoi s-a uitat la mine parca spunand “ Ati vazut? Ati vazut ce am reusit sa fac? Sunt o luptatoare!”.
Vine si ziua de luni- Cristina spune propozitii, stie sa socoteasca, raspunde intrebarilor, isi scrie numele si …mananca! Cristina mananca singura, fara sonda!
Micile victorii sunt dulci, cu atat mai mult cand sunt trudite. Si inca trudite de un copil care are toata viata inainte si dorinta de a redeveni ceea ce a fost. Cristina nu mai spune peltic “Pa-Pa”, ci, cu hotarare, spune clar “ la revedere” pentru ca vrea si pentru ca poate.
Zi de zi, de pe patul ei de spital de la terapie acuta, Cristina ne invata ca nu-ti trebuie aripi ca sa zbori, ci doar vointa.
In drumul ei spre recuperare, acest copil frumos are nevoie si de sustinere materiala: hainute, pampersi de adult marimea „s”, precum si ajutor pentru a putea urma un program intensiv de kinetoterapie, logopedie si consiliere psihologica. Haideti sa o ajutam sa reuseasca! Fiti alaturi de noi- pentru viata!
0 Comments