Sunt oameni cu care trebuie să te întâlneşti în viaţă. Unii se intersectează pasager cu drumul tău şi lasă o strângere de mână, un zîmbet, un cuvânt care îţi rămâne la suflet. Cu alţii construieşti încet, încet o prietenie. Eu simt asta despre noi… Daniela Berciu şi cu mine. Îi spuneam într-una din convorbirile noastre că simt că prietenia ei mă ajută pe mine mai mult decat poate o ajut eu pe ea.
Daniela a aşteptat împreună cu Ionuţ venirea Mamaruţei pe lume cu bucuria firească a oricărui părinte, ce îşi doreşte un copil frumos şi sănătos. Aşa a şi fost până au observat primul semn… Mara avea dimensiunile capului peste media normală… şi creştea mai repede decât trebuia.
Am facut primul RMN… ventriculii măriţi de volum, fără semne de hidrocefalie activă. Neurochirurgii români şi-au spus părerea: supraveghere vigilentă. Mara nu avea nici un alt semn neurologic, care să impună intervenţia chirurgicală. A urmat doar tratament oral.
A urmat un an de încordare în care Daniela măsura perimetrul cranian în timp ce Mara dormea, de fiecare dată cu inima bătând nebuneşte, sperând să nu găsească dimensiuni mai mari. Aspectul imagistic se menţinea…
Însă ceva nu mai era la fel… Mara nu mai mergea la fel ca inainte, ci asimetric, ceea ce ne-a făcut să credem că nu mai putem aştepta.
Într-o săptămână au urmat vize, bilete de avion, drum la Istanbul la ACIBADEM şi consultul Prof. Dr. Memet Ozek… trebuie intervenit chirurgical!
13000 euro costă speranţele noastre… e mult, e puţin?
27 august 2012 e ziua în care mâinile noastre vor sta unite în rugăciune!
0 Comments