Vreau sa va spun o poveste de viata care m-a ravasit de cand am cunoscut-o.
In urma cu ceva vreme a venit la spital un baiat de 15 ani, elev la seminarul teologic si care fusese operat de o tumora cerebrala. Un baiat frumos, foarte bine crescut, care m-a surprins prin cat de atent era cu mama sa, in varsta de 41 ani si INSARCINATA in 6 luni. Din fericire Valentin nu a repetat crizele epileptice dupa ce i s-a extirpat tumora cerebrala si este foarte bine.
Dar ce m-a emotionat in aceasta poveste nu este partea medicala, ci latura umana. Mama mi-a povestit ca mai are inca un baiat la liceu si ca este deja bunica (fiica cea mare are un copil de 1 an), dar cu toate acestea a ales sa pastreze copilul din pantec, in ciuda tuturor celor care o condamnau fie pentru ca este prea „batrana”, fie pentru ca este prea saraca. „Cum sa omor un copil cand eu ma rugam lui Dumnezeu sa mi-l salveze pe Valentin, care tocmai fusese gasit cu tumora la cap?”.
Sunt intradevar o familie foarte saraca (traiesc intr-o singura camera,parintii muncesc cu ziua pe unde apuca), dar in acelasi timp foarte bogata pentru ca se au unii pe altii si impreuna pe Dumnezeu.
Acum ca s-a nascut si Luca este si mai greu, nu au posibilitatea sa ii cumpere pampers,nici hainute, dar ii multumesc lui Dumnezeu ca este sanatos.
Noi i-am ajutat cu niste hainute si un carucior pe care o mamica ni l-a lasat intrucat copilul ei a crescut, iar multumirile si urarile de bine pe care noi le-am primit in schimb ne-au umplut sufletele de o stare care nu poate fi descrisa in cuvinte.
Aceasta familie este un exemplu viu ca daca EXISTA CREDINTA in DUMNEZEU nimic nu te poate dobori.
Cu respect pentru OAMENI,
Dana Vasile
0 Comments