Intre sentimente si profesionalism

Intre sentimente si profesionalism
Greu de ales…greu de inteles. Sa ramai obiectiv in fata suferintei pacientului, mic sau mare, este absolut necesar pentru a putea lua decizii corecte. Dar a fi obiectiv nu inseamna a nu simti. Este important sa fii acolo, langa bolnav, cu adevarat. Sa vezi dincolo de examenul neurologic, sa simti ce simte copilul, sa stii ce are nevoie in momentul in care iei o decizie.
Am examinat saptamana trecuta un pacient…grav afectat…un examen strict obiectiv. Oricat am cautat in adancul ochilor sai, nu era acolo. Ieri l-am revazut. Dar nu era doar pacientul. Era acum prezent si baietelul. Un baietel care incerca prin orice mijloace sa spuna ca este acolo. Ii vorbeai, iar inima sa batea mai repede. Ii cerea kinetoterapeutul sa impinga cu piciorusul in mana sa si simteai ca se cazneste cu tot sufletul sa o faca, chiar daca nici un muschi nu se contracta. Greu sa ramai obiectiv in fata acestui copil. Necesar, dar greu.
Pentru ca nici monitoarele, nici liniile de perfuzie, nici liste intregi de analize, desi sunt necesare si de mare ajutor, nu pot fi de mai mare precizie decat un suflet deschis sa primeasca informatia si sa gaseasca solutia.
Ganditi cu mintea si cu sufletul in orice imprejurare!
Dr. Diana Epure, iunie 2015.

Related Post
0 Comments